Ai auzit de matcha? Poate că ai băut deja ceai preparat din această pudră verde fină, însă te-ai întrebat vreodată care sunt beneficiile reale ale consumului ei? Dincolo de gustul său unic şi aspectul atrăgător, matcha aduce o serie de efecte pozitive asupra sănătăţii. Acest lucru este valabil în special pentru persoanele cu un stil de viaţă activ. Ceaiul matcha este apreciat pentru capacitatea de a susţine energia constantă, concentrarea mentală şi recuperarea musculară. Pentru multe persoane a devenit o alternativă la cafea. Un aspect mai puţin cunoscut, dar susţinut tot mai mult de cercetări, este legătura dintre consumul de matcha şi controlul glicemiei.
Cum influenţează consumul de matcha nivelul glicemiei
Studii recente au început să evidenţieze potenţialul matcha în reglarea glicemiei. Unul dintre cele mai relevante este un studiu publicat de National Library of Medicine (5), care arată că administrarea extractului de ceai verde matcha la subiecţi umani a dus la o reducere semnificativă a valorilor glicemiei postprandiale. Cercetătorii au atribuit acest efect prezenţei catechinelor. Mai ales epigallocatechin gallate (EGCG), un antioxidant puternic, încetineşte absorbţia glucozei în sânge şi îmbunătăţeşte sensibilitatea la insulină (1).
Se pare că EGCG poate regula expresia genelor implicate în metabolismul glucozei, contribuind la o utilizare mai eficientă a zahărului de către celule. Această reglare are o importanţă deosebită pentru persoanele active, deoarece un control optim al glicemiei sprijină performanţa fizică şi recuperarea după efort. Studiul a mai arătat că suplimentarea cu extracte de ceai verde, inclusiv matcha, are efecte benefice asupra valorilor glicemiei la persoanele sănătoase şi la cele cu rezistenţă la insulină (2). Totodată, matcha şi controlul glicemiei pot fi abordate ca parte din strategii de nutriţie funcţională.
Matcha şi menţinerea energiei stabile în timpul activităţii fizice
Unul dintre efectele directe ale unei glicemii bine controlate este furnizarea constantă de energie, esenţială pentru susţinerea efortului fizic. Spre deosebire de alte băuturi energizante sau surse rapide de zahăr care provoacă variaţii bruşte ale glicemiei, matcha oferă o eliberare treptată a energiei. Acest lucru se datorează combinaţiei de cofeină şi L-teanină. Această interacţiune este asociată cu o stare de alertă calmă, fără episoade de agitaţie sau scădere bruscă a energiei.
Sinergia dintre cofeină şi L-teanină ajută la menţinerea unei stări cognitive optime şi susţine efortul prelungit, în special în cazul antrenamentelor de intensitate moderată (3). Pentru sportivii de performanţă sau pentru cei care practică activităţi fizice constante, o glicemie stabilă este vitală pentru evitarea epuizării şi menţinerea randamentului pe termen lung. Matcha poate contribui la această stabilitate, fiind un aliat natural în gestionarea energiei şi a performanţei.
Rolul matcha în prevenirea variaţiilor glicemice după mese
Un alt beneficiu semnificativ al consumului regulat de matcha este prevenirea vârfurilor glicemice postprandiale. Aceste vârfuri pot duce în timp la dezechilibre metabolice şi rezistenţă la insulină. Persoanele care consumă matcha înainte de o masă bogată în carbohidraţi beneficiază de o creştere glicemică mai lentă comparativ cu cele care nu consumă acest ceai.
Efectul este asociat cu abilitatea matcha de a încetini digestia carbohidraţilor prin inhibarea anumitor enzime digestive (4). Prin urmare, matcha poate fi integrată strategic înainte de mese pentru a modula răspunsul glicemic şi pentru a evita senzaţiile de oboseală sau foame bruscă după masă. Pentru persoanele active, menținerea unei glicemii stabile după masă înseamnă o recuperare mai eficientă şi un nivel de energie susţinut. În concluzie, matcha şi controlul glicemiei ar trebui luate în considerare în orice regim nutrițional care vizează sănătatea metabolică.
Matcha în rutina zilnică devine o alegere sănătoasă pentru controlul glicemiei
Includerea matcha în rutina zilnică devine o opţiune tot mai viabilă nu doar pentru iubitorii de ceai, ci şi pentru cei care îşi doresc un control mai bun al glicemiei fără a apela la produse procesate sau suplimente sintetice. Datorită compoziţiei naturale, matcha oferă o gamă largă de beneficii metabolice. Aceste beneficii se pot manifesta în timp printr-un echilibru mai bun al nivelului de zahăr din sânge, susţinerea funcției pancreatice şi reducerea stresului oxidativ.
Spre deosebire de alte băuturi care conţin cofeină, matcha are un efect mai blând asupra sistemului nervos şi poate fi consumată în diferite momente ale zilei fără riscul de a perturba somnul sau de a genera stări de nelinişte. Asta o face potrivită pentru persoanele care se antrenează dimineaţa, la prânz sau chiar seara. Beneficiile pentru controlul glicemiei pot fi observate după câteva săptămâni de consum constant. Totul depinde şi de contextul general al stilului de viaţă: alimentaţie, odihnă şi nivel de activitate fizică.
Bibliografie
1. Liu K. et al., Efectul ceaiului verde asupra controlului glicemiei şi sensibilităţii la insulină: o meta-analiză a 17 studii clinice randomizate, The American Journal of Clinical Nutrition, 2013. https://ajcn.nutrition.org/article/S0002-9165(23)05180-8/fulltext
2. Zheng X.X. et al., Eficacitatea ceaiului verde sau a extractului de ceai verde asupra rezistenţei la insulină şi controlului glicemic în diabetul zaharat de tip 2: o meta-analiză, Diabetes & Metabolism Journal, 2017. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5583402/
3. Giesbrecht T. et al., Combinaţia dintre L-teanină şi cofeină îmbunătăţeşte performanţa cognitivă şi creşte starea subiectivă de alertă, Nutritional Neuroscience, 2010. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21040626/
4. Forester S.C. & Lambert J.D., Inhibarea digestiei amidonului de către polifenolul (-)-epigallocatechin-3-gallat din ceaiul verde, Molecular Nutrition & Food Research, 2012. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/23038646/
5. Josic J. et al., Ceaiul verde influenţează glicemia postprandială, insulina şi saţietatea la subiecţi sănătoşi: un studiu clinic randomizat controlat, Nutrition Journal, 2010. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2821589/